Ați auzit vreodată de câinele Hachiko? Nu? Dacă mergeți vreodată în Japonia, sunt șanse mari să auziți despre el.
Conținutul Articolului
Un erou național pentru japonezi!
Hachiko este un câine care probabil nu mai are nevoie de nicio prezentare. Simbol al loialității și al iubirii nesfârșite, acesta a devenit un fenomen cultural, o icoană nu numai în Japonia, țară să natală, ci și în întreagă lume. Un Akita de culoare maro-aurie, de rasă pură, s-a născut la sfârșitul toamnei anului 1923. La sfârșitul fiecărei zile, câinele inteligent ieșea din casă pentru a-și aștepta stăpânul în gara Shibuya.
Un câine atât de faimos încât s-au făcut mai multe filme despre el.
Vă întrebați de ce este povestea lui Hachiko atât de faimoasă?
Ei bine, ne bucurăm că ați întrebat, pentru că aici vă vom oferi povestea uimitoare, reală și foarte tristă despre câinele Hachiko.
A fost odată că niciodată un câine pe nume Hachiko. Eizaburo Ueno, profesor de științe agricole la Universitatea din Tokyo, Japonia, își dorea de mult timp un câine de rasă pură japoneză Akita. A căutat mult timp cățelul Akita perfect. Până când unul dintre studenții săi l-a încurajat să îl adopte pe Hachiko, din orașul Odate din prefectura Akita din Japonia.
Hachiko, sau Hachi, care i-a devenit porecla, și noul sau stăpân au devenit repede cei mai buni prieteni. Eizaburo și-a iubit mai presus de toate câinele drag și l-a tratat că pe fiul sau. Cei doi erau de nedespărțit.
Au devenit cei mai buni prieteni
Pe măsură ce a crescut, câinele a început să își însoțească stăpânul la serviciu dimineață, la gara Shibuya, în centrul orașului Tokyo. Iar după amiază mergea să îl ia de la gara, când se întorcea de la serviciu.
Pe 21 mai 1925, la doar doi ani de la nașterea lui Hachiko, acesta stătea, că de obicei, la ieșirea din gara Shibuya, așteptându-l pe dragul sau Eizaburo. Dar stăpânul sau nu a mai apărut …..
S-a dovedit că Eizaburo suferise o hemoragie cerebrală și a murit brusc și neașteptat în timp ce se află la serviciu.
Câinele s-a mutat la un fost grădinar al familiei Ueno. Dar, pe tot parcursul celor zece ani de viață, a continuat să meargă la gara Shibuya. Era în același loc în fiecare dimineață și după-amiază, exact când trenul trebuia să între în gara. Stătea acolo ore în șir, așteptând răbdător și în zadar întoarcerea iubitului sau stăpân, care, din păcate, nu s-a mai întors niciodată.
Oamenii au început să-i spună „Chuken-Hachiko”, ceea ce înseamnă „Hachiko – câinele credincios”
Un reporter al unui mare ziar japonez a preluat povestea lui Hachiko în 1932 și a publicat-o, ceea ce a făcut că acesta să devină o celebritate în toată Japonia.
Povestea câinelui care nu s-a dat niciodată bătut a câștigat multă atenție și în mass-media națională, inspirând mulți oameni din întreagă lume să îl viziteze în gara Shibuya pentru a-i oferi dulciuri. El a atins inimile japonezilor și a devenit în curând eroul lor.
Statuia câinelui Hachiko din Tokyo
Are propria statuie de bronz lângă gara Shibuya din Tokyo, unde în fiecare zi sute de oameni se fotografiază cu el.
Chiar și la Hollywood s-a făcut un film despre Hachiko! Există o statuie cu el în Rhode Island, în SUA, unde a fost realizată versiunea americană a filmului.
În 1934, o statuie a lui, a fost dezvelită în cadrul unei ceremonii grandioase în față gării Shibuya. Hachiko însuși a fost prezent că invitat principal la ceremonie.
Hachiko a murit liniștit și singur pe stradă din apropierea gării Shibuya la 8 martie 1935.
Statuia este acum expusă la Muzeul Național de Știință din Ueno, Tokyo. Există, de asemenea, un monument al lui Hachiko lângă mormântul stăpânului sau în cimitirul Aoyama din Tokyo.
Astăzi, statuia de bronz este o atracție populară în afară gării Shibuya, în special în rândul tinerilor japonezi.
De fapt, au fost realizate două statui de bronz în Tokyo. Prima a fost îndepărtată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și topită că sursă de metal. De asemenea, pe peretele gării Shibuya, există o lucrare imensă și frumoasă de mozaic cu Hachiko.
